Articole:

ACŢIUNILE PROFILACTICE ÎN PRINCIPALELE BOLI ALE IEPURILOR DE CASĂ

      Peste un sfert de veac consacrat cresterii iepurilor în sistem gospodaresc, pasiunea,
dragostea, anii neintrerupţi de trudă, aprecierile din expoziţiile internaţionale de la Wels,
Amsterdam, Budapesta,Leipzig,Brno,Ruse,Timisoara,  îmi legitimează argumentele
referitoare la acţiunile ce trebuiesc întreprinse pentru cultivarea acestei pasionate  si rentabile preocupări.

      In deceniile opt si noua din secolul trecut,scăderea interesului fata de cresterea iepurilor s-a datorat lipsei protecţiei biologice fata de Boala Hemoragică  Virală, Mixomatoza si Pasteureloza.

      Primul focar de Boala Hemoragică Virală  a aparut in anul 1982,in China ,la un nucleu de iepuri de rasa Angora. Doresc sa remarc faptul că, la Simpozionul Mondial de Cunicultură din 1984 de la Budapesta,delegaţii Chinei recunoşteau ca boala a aparut intr-o crescătorie cu 4 iepuri rasa Angora, dar afirmau ei, animalele proveneau dintr-un import din Germania ( !? ).

      In decembrie 1984, fiind invitatul Asociaţiei Crescătorilor de Animale Mici (VKSK ) din fosta RDG, la Berlin, am întâlnit primele referiri la boala virală produsă de Picorna virus,cea mai nouă si mai cumplită boală a speciei cunicule. Boala ridica mari semne de intrebare privind existenţa puilor in Germania. La reintoarcerea mea in ţară, am informat Direcţia Sanitară Veterinară de atunci despre marea calamitate care pândea exploataţiile cunicule.

 In 1986,sindromul hemoragic s-a răspândit in Europa de Est, iar in anii 1987-1988, pe culoarul turistic Cehoslovacia-Rusia, via Siret, au aparut şi la noi primele mortalităţi.

     Acum mi se pare amuzantă o intâmplare cu un prieten, profesor universitar la Politehnica ieseana, pasionat de cresterea iepurilor. La momentul pe care il descriu (1988 ), acesta avea
un lot frumusel de cca. 24 de iepuri Urias Gri, cu vârste de 6-7 luni, cu peste 6-7 kg  fiecare. Intr-o seara imi telefoneaza extrem de aferat, solicitandu-mă ca expert intr-un proces pe care intentionează  sa-l intenteze unui vecin, suspectandu-l pe acesta de otrăvirea fânului pe care il administra iepurilor săi. In 3-4 zile i-au murit toţi iepurii. I-am explicat amicului meu că este vorba de o boală nouă, aparută recent şi nu de otrăvire. Oricum,ceea ce i s-a intamplat lui era nimic faţă de pagubele imense suportate atunci de exploataţiile avicole  (ex. Avicola Suceava,
cu cca. 300.000 de exemplare din rasa Supercuni ),iar decimarea micilor crescătorii a descurajat pe impătimiţii crescatori de iepuri de atunci
.
În prezent există o mare diversitate de produse biologice necesare prevenirii bolii hemoragice.

Patognomic in boala hemoragică virală, este diateza hemoragică generalizată, întâlnită la nivelul organelor interne (aparat respirator,ficat ,rinichi,inimă ).

     Vaccinarea puilor de iepure  pentru boala virală trebuie efectuata la vârsta de 60 de zile, însă este necesar să avem in vedere unele aspecte. Dacă părinţii nu au fost vaccinaţi ( lucru nedorit), puii trebuie vaccinaţi timpuriu, chiar din momentele împlinirii vârstei de 30 de zile. In cazul in care  părinţii puilor au fost vaccinaţi înainte sau in primele 6 zile dupa imperechere, vaccinarea puietului sub 60 de zile poate compromite nivelul imunitaţii vaccinale, organismul micuţilor aflându-se sub influenţa imunităţii pasive maternale.
În toate situaţiile, rapelul la vaccinare se va face dupa 2-3 luni, iar iepurii destinaţi materialului de prăsilă se revaccinează la fiecare 6 luni.
 

      Mixomatoza, o altă boală calamitară pentru exploataţiile de iepuri ,este prezentă in special in ţinuturile calde, umede, cu incidenţă crescută a insectelor hematofage (ţanţarii ), vectorii bolii.

 Boala poate fi recunoscută după formele specifice de manifestare: nodular-edeme auriculare, mixoame cutanate, tumori anogenitale; cutanată- mixoame rozii pe pielea spatelui;  respiratorie-rinită  muco-purulentă, leziuni oculo-palpebrale.

     Protocolul de vaccinare este identic cu cel folosit in boala hemoragică. Vaccinarea la iepuri in varsta de 2 luni, cu rapel dupa 2-3 luni, iar pentru consolidarea imunităţii, vaccinarea din 6 in 6 luni a iepurilor destinaţi prăsilei.

Compania ROMVAC SA  recomandă  folosirea produsului biologic  Mixohemovirovac,cu două componente, atât pentru mixomatoză, căt şi pentru boala hemoragică.

Indiferent de vaccinurile folosite, trebuie sa fim atenţi ca să nu supraâncărcăm sistemul imunitar . Consider necesar să existe o perioadă de minim 21 de zile intre vaccinari.

Succint, amintesc despre Pasteureloză, o boală de această dată bacteriană, cu evoluţie supraacută, acută sau cronică.

Evoluţia supraacută şi acută se manifestă printr-o septicemie hemoragică, favorizată in general de stările puternice de stres.Evoluţia cronică  se manifestă prin torticolis sau abcese la nivelul zonei dorsale şi la nivelul pielii mameloanelor.

Cu mulţi ani in urmă m-am confruntat cu un abces pasteurelic localizat subcutanat, in zona articulaţiei scapulo-humerale.  Am incizat abcesul de mai multe ori, insă recidiva matematic, la fiecare trei săptămâni. Toata medicaţia, antibioticele , chimioterapicele intrebuinţate au fost ineficiente. Pronosticul fatal. Vaccinarea antipasteurelică se practică mai rar si o recomand numai in crescatoriile cu  Pasteurella multocida confirmată de laboaratoarele sanitare veterinare.

 Intrucât Pasteureloza este indusă de factorii stresanţi, este bine ca înainte de vaccinare să efectuăm un tratament antistres, administrând 3 zile un antibiotic, iar dupa 2-3 zile in apa de baut un complex vitaminic  cu aminoacizi.

 Cele mai frecvente  tulburări la iepurii tineri pana la vârsta de 4 luni, sunt infecţiile gastrointestinale. 

Citam dintre ele : enterita mucoida ,dizenteria enzootică, dizenteria  acută si colienterotoxiemia.

Pentru mine, o adevărată “ Moby Dyck” pe care o urmaresc cu multa perseverenţă la iepurii in crestere, este infecţia gastrointestinală, coccidioza, diareea produsă de coccidii.
Cele mai patogene pentru specia noastră de referinţă sunt  Eimeria intestinalis, Eimeria leporis, Eimeria piriformis,etc. Paraziţii trăiesc şi se inmulţesc in mucoasa intestinului subţire .

Coccidioza, fiind prezentă in numeroase lucrări de specialitate, mă voi referi numai la momentul când puii aflaţi la mamă incep să consume furaje sau la tineretul recent inţărcat. Observăm o deplasare a puilor tot mai frecventă  la vasul cu apă, pofta de mâncare scade, devin trişti, apatici.  Dupa o perioadă scurtă, de 2-3 zile, aproape că nu se mai dezlipesc de lângă vasul cu apă.  
Diareea are aspect lichid, coafează regiunea anusului, coapsele, labuţele de la membrele posterioare. Perii de la comisurile bucale sunt umezi. Slăbesc mult, abdomenul  este balonat, părul isi pierde luciul, ochii se adâncesc in orbite.  Devin imobili, cifozaţi şi in scurt timp survine moartea.

Motiv pentru care încep chiar de la vârsta de o lună să administrez soluţii antiparazitare de tipul : coccistop,coccicox,coccicol plus Esb3 s.a.m.d.,respectând instrucţiunile prospectelor.

Soluţia o administrez timp de 5 zile.La sfârsitul curei, continui tratamentul cu înca 2 zile, folosind un polivitaminizant hidrosolubil, recuperator, cu actiune stimulatorie  asupra florei bacteriene intestinale.

    Efectuez tratamentul din 3 in 3 saptamani, până ce iepurii ajung la vârsta de 4 luni, acţiune care imi asigură un control permanent  asupra coccidiozei.  

                                                     Dr. MIRCEA BILIUS
Presedintele Fil. AGMVR Suceava

Articol publicat in Jurnalul Medical Veterinar